Despre cunoasterea superioara...

"Principiile de bază ale marii înţelepciuni universale sunt întodeauna la fel. Aceleaşi învăţături au fost predate de marii iniţiati din toate timpurile în şcolile de mistere. Cunoaşterea superioară este atemporală şi impersonală. Buddha, Iisus, Mahomed, Quetzalquatl - toţi au transmis o învăţătură care se completează, însă care în esenţă este aceiaşi fiind doar adaptată la perioada de timp şi la inţelegerea oamenilor din vremurile respective. Şi în zilele noastre este aceeaşi dintotdeauna însă este adusă într-o forma revoluţionară în acord cu epoca în care trăim. Şi are acelaşi obiectiv: unirea omului cu Divinul." - Samael Aun Weor

joi, 19 ianuarie 2012

PROFEŢIA LUI MELCHISEDEC

Melchisedec, un nume înconjurat de mistere şi legende magice.
Este venerat şi cunoscut în diverse culturi.
În Biblie, apare citat de multe ori ca Regele Salemului, iar în
tradiţia evreiască este menţionat în diverse cărţi cum ar fi
Zohar şi Midrash Rabba.
Este cunoscut de popoarele orientale, temut de mongoli şi
venerat de lamaşii budişti ai acelor pământuri.

Prof. Dr. Ferdinand Ossendowski, un ilustru călător,
om de ştiinţă şi scriitor, povesteşte următoarele în deja
clasica sa operă de călătorii “Bestii, Oameni şi Zei” (1924):


În timp ce traversam într-o caravană stepele Asiei Centrale, aproape de Tzagan-Luk, ghidul mongol a strigat dintr-o dată: ” Stop, opriţi-vă!”, şi de îndată s-a aruncat de pe cămilă la pământ, murmurând clasica mantră budistă “OM MANI PADME HUM”. Ceva incredibil se petrecu în acel moment. Aerul vibra suav şi aducea cu sine un cîntec de dragoste şi pace, care ajungea direct la inimă. Pămîntul şi cerul păreau să îşi ţină respiraţia. Până şi animalele o percepeau: păsările coborau din zborul lor şi se odihneau, cămilele îşi ciuliseră urechile, caii rămăseseră nemişcaţi şi atenţi, câinii se opriră din lătratul lor şi yakii se întinseseră pe sol. Hamalii mongoli îngenuncheaseră şi se rugau cu ardoare în timp ce se simţea acea pace absolută: până şi vântul nelipsit din acele părţi, încetă să mai bată. Era o atmosferă extraordinară, o linişte şi o pace neobişnuite, mai ales pentru occidentali.

Când extazul colectiv se termină, mongolii îi explicară lui Ossendowski ce s-a întâmplat. Se apropiaseră de Misterul Misterelor, de regatul subteran al Regelui Lumii, chiar în momentul în care acesta era în meditaţie.

După cum probabil vă puteţi da seama, Ossendowski nu a putut obţine prea multe informaţii de la acei oameni. Acei mongoli ştiau că lamaşii pǎstrau cu aviditate secretul Regelui Lumii, şi îi pedepseau cu severitate pe aceia care divulgau aceste lucruri.

Dar, şi aici apare încă un mister, mărturisirea făcută de Ossendowski cu acea ocazie coincide foarte mult cu expunerea din cartea “Mission de l’Inde” a lui Marqués Saint-Yves d’Alveydre (1910) şi de asemenea cu povestirea altui autor mai puţin celebru, Louis Jacolliot, în “Les Fils de Dieu” şi “Le Spiritisme dans le Monde”.



Cei trei scriitori meţionaţi vorbesc despre Agharti sau Agharta, nume cu care, în limba tibetană, este denumit misteriosul regat subteran în care îşi are reşedinţa Regele Lumii.

Ossendowski povesteşte că, fiind în vizită la mănăstirea din Narabanchi, în Mongolia, a găsit o surprinzătoare profeţie lăsată de Melchisedec în acel loc pe care Geniul Pământului l-a vizitat în anul 1890. Iat-o aici:

Cu fiecare zi care trece, oamenii vor uita de sufletele lor şi se vor ocupa mai mult de corpurile lor. Corupţia cea mai mare va domni pe pământ. Oamenii se vor asemăna mai degrabă cu animalele sălbatice, însetaţi de sângele fraţilor lor. Semiluna va fi ştearsă şi adepţii săi se vor îngloda în cerşetorie şi într-un război continuu. Cuceritorii lor vor fi răniţi de soare, dar nu se vor ridica de douǎ ori; va cădea peste ei cea mai mare dintre nenorociri şi vor ajunge să fie insultaţi de celelalte popoare


Coroanele regilor, mari şi mici, vor cădea. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt... Va fi un război teribil între toate popoarele. Oceanele se vor înroşi…Pământul şi fundul mărilor se vor acoperi de schelete, se vor diviza regatele, vor muri naţiuni întregi...Foamea, bolile, crimele necunoscute de lege, ce lumea nu va fi contemplat încă. Atunci vor veni inamicii lui Dumnezeu şi ai Spiritului Sfânt ce se aflǎ în interiorul omului. Cei care iau şi partea celuilalt, vor pieri de asemenea. Cei uitaţi, cei persecutaţi se vor răscula şi vor atrage atenţia lumii întregi. Vor fi ceaţă şi furtuni, munţii dezgoliţi se vor umple de păduri. Se va cutremura pământul...Milioane de oameni vor schimba lanţurile sclaviei şi umilinţelor cu foame, boli şi moarte. Vechile drumuri se vor umple de mulţimi care vor merge dintr-un loc în altul. Cele mai bune şi mai frumoase oraşe vor pieri în foc...una, două, trei...Tatăl se va lupta cu fiul, fratele cu fratele, mama cu fiica. Viciul, crima, distrugerea corpurilor şi a sufletelor, vor domni fără limite...Familiile se vor împrǎştia...Fidelitatea şi dragostea vor pieri...Din zece mii de oameni, doar unul va supravieţui...unul nebun, dezbrăcat, înfometat şi fără forţe, care nu va şti să-şi construiască o casă, nici să-şi procure alimente… Va urla ca un lup turbat, va devora cadavre, va muşca din propria sa carne şi îl va sfida înfuriat pe Dumnezeu. Se va depopula pământul. Dumnezeu îl va lăsa din mâna sa. Deasupra lui vor fi împrăştiate doar fructele nopţii şi ale morţii. Atunci va apărea un popor necunoscut până acum care, cu mână puternică, va smulge buruienile nebuniei şi viciului şi îi vor conduce pe cei care au rămas fideli spiritului oamenilor în bătălia împotriva răului. Vor fonda o nouă viaţă pe pământul purificat de moartea naţiunilor. De-a lungul a cincizeci de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate care vor trăi fericite pentru şaptezeci şi unu de ani. În continuare vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme...Apoi popoarele din Agharti vor ieşi din cavernele lor subterane şi vor apărea pe suprafaţa pământului.

În ultimul paragraf, în urma unei atente lecturi, Óscar Uzcategui a descoperit că Melquisedec dădea nişte date foarte exacte pentru profeţia sa. Să vedem:


Profeţia a fost scrisă de Domnul Lumii în anul 1890. Astfel că, atunci când Melchisedec spune ““pe parcursul a 50 de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate”, ne vorbeşte despre anul 1940, adică, de al doilea război mondial.

Au apărut atunci trei mari noi regate: Europa, Rusia şi Statele Unite ale Americii. Apoi spune că “vor trăi fericiţi pentru şaptezeci şi unu de ani”. Adică: 1940 plus 71, ne dă 2011. Şi în acest an fatidic “în continuare vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme”.

Ne spune astfel că suntem la porţile unui conflict mondial care va avea consecinţe oribile, nemaivăzute, şi care va dura 18 ani: din 2011 până în 2029.

Mai apoi va fi o regenerare şi va începe un nou ciclu, dar nu înainte de a a avea loc o involuţie şi distrugere, cum o spun atâtea profeţii şi religii din lume.



Din Secretele Alfabetului Ebraic

Nu este de mirare că este nevoie de instruire intelectuală şi multă inspiraţie şi intuiţie pentru a putea interpreta în profunzime un text ebraic. Acest fapt apare dintr-un motiv clar şi anume: în ebraică nu există simboluri diferite pentru litere si cifre. Există o corelare între alfabet si un sistem de numerotaţie, numele acestei corespondenţe este Gematria (derivat din grecescul Geometrie).
Dintre formele Gematriei amintim: forma „revelată” care apare în mai multe forme ale Iudaismului Rabinic şi forma„mistică”, o practică îndeosebi kabalistică.
Într-un text în care secvenţă de simboluri se poate interpreta ca număr sau cuvânt, este evident că pot apărea confuzii pentru cei nepregătiţi într-un astfel de domeniu.
Alfabetul ebraic este alcătuit din 22 de caractere, cinci dintre ele având o formă diferită dacă apar ca ultimă literă într-un cuvânt. Asocierea dintre litere și cifre se face după următorul cod:
Din secretele Kabalei - Tabel litere-cifre alfabetul ebraic
Vom da mai departe un exemplu simplu şi destul de răpândit de aplicare a Gematriei, care ne va servi atât pentru a sublinia un înţeles mai profund al unui nume sau cuvânt, cât şi pentru a sublinia relaţiile speciale între anumiţi termeni.
(!Notă: în ebraică se scrie de la dreapta la stânga)
Cuvântul în ebraică pentru tată este .āb fiind format din literele ALEF si BET: ב א
Cuvântul în ebraică pentru mamă este .ēm este compus din literele ALEF şi MEM: מ א
Cuvântul în ebraică pentru copil este yælæd: IOD, LAMED, DALET: ד ל י
Dacă folosim tabelul de conversie vom obţine:
  • pentru cuvântul tată: alef=1, bet=2 => 1+2=3;

  • pentru cuvântu mamă: alef=1, mem=40 => 1+40=41;

  • pentru cuvântul copil: iod=10, lamed=30, dalet=4 => 10+30+4=44.

  • Din secretele Kabalei - Alfabetul Ebraic - Exemplu
    Partea cea mai spectaculoasă apare atunci când observăm că adunând cuvântul "tată" cu cuvântul "mamă" obţinem ca suma cuvântul "copil", cu alte cuvinte: tata+mama=copil. De asemenea, se consideră că acele cuvinte care au suma literelor egală au o anumită relaţionare între ele sau fac parte din aceeaşi categorie.
    Nu întâmplător se consideră că vechile scrieri au un caracter mai profund decât pare la prima vedere. Astfel înţelegem obsesia anumitor persoane de a pătrunde semnificaţiile ezoterice ale unor texte. Totuşi, calculul strict matematic este una şi înţelegerea simbolurilor este alta. Din acest punct de vedere în Gnoză se spune clar că este nevoie de mai mult decât simplul intelect, mintea senzorială sau mintea intermediară pentru a pătrunde misterele simbolurilor. Este nevoie de o MINTE INTERIOARĂ şi astfel se deschid cele 3 trepte ale iniţierii: IMAGINAŢIEINSPIRAŢIE şi INTUIŢIE. Aceasta ţine de un alt tip de dialectică şi anume de dialectica conştiinţei, de un limbaj simbolic asemănător cu cel alviselor şi parabolelor.

    Ştiinţa Cabalistică a Creaţiei

    Ştiinţa Cabalistică a Creaţiei-Începutul Zilei Cosmice
    Este interesant că Gnoza stabilește materia primordială cu care se realizează Creația, în însuși sânul acestui Spațiu Abstract Absolut. Această materie, numită gnostic „PRAKRITI”, adoptând o terminologie hindustanică, ar fi la începutul Zilei Cosmice constituită din trei calități specifice numite GUNE. Cuvântul „GUNĂ” tipizează întocmai sau se interpretează ca și: “calitate primordială a materiei haotice sau primordiale”.
    Una este Guna Rajas, alta este Guna Tamas și alături de ambele este Guna Sattva. Guna Rayasică semnalează caracterul ACȚIUNII FIINȚEI, Guna Tamasică tipizează caracterul NON ACȚIUNII FIINȚEI iar Guna Sattvică indică ECHILIBRUL FIINȚEI.
    1. Rajas- Acțiunea Ființei; 2.Tamas- Non Acțiunea Ființei; 3.Sattva- Echilibrul Ființei
    Nu încape îndoială că FIINȚA pentru gnostici nu este o teorie filozofică, nici un concept; FIINȚA, vorbind în mod gnostic, trebuie să fie interpretată ca Energia Divină care palpită în interiorul Omului, altfel spus PNEUMA sau Spiritul Divin al tuturor textelor gnostice vechi, și posedă actualitate și prezență în toate sferele vieții omului.
    Luptând pentru unirea cu propria Ființă
    Gnoza contemporană deține metode și discipline esoterice prin care este posibil ca fiecare om și fiecare femeie să ajungă să cunoască adevărata sa realitate interioară, adică Ființa sa Reală interioară; această FIINȚĂ, care este aceeași Monadă despre care vorbea Leibniz, și care din cauza doctrinei lui Pitagora (în esență gnostică) a rămas numită MONADA PITAGOREICĂ, trebuie să emane, în zorii acestei creații primordiale sau Zile Cosmice, Sufletul său Uman, care va trebui să coboare din AEONII sau Dimensiunile Superioare ale Spațiului, până la lumea pământească sau lumea materială. Iar ajunsă aici, va trebui să lupte pentru a se lega din nou cu acest Spirit Divin din care a emanat. Acest periplu al Sufletului este ceea ce gnosticii de azi numesc Autorealizare intimă a Ființei.
    Teologia Gnostică indică în mod ferm că sufletul omului, sufletul Îngerilor, al Zeilor și Zeițelor universului, structura lumilor, a galaxiilor etc. a fost și este formată din materie cosmică (Prakriti în limba hindustanică), cu caracteristicile sale respective arătate înainte prin Gunele pe care tocmai le-am descris. Înainte de începutul Zilei Cosmice sau Maha-Manvantarei, numitele Gune erau echilibrate fiind conectate cu voința PANTOCRATORULUI sau Dumnezeului zămislitor.
    Însă odată inițiată creația și în mod succesiv realizată apariția Cosmosurilor în care va avea loc viața în diferitele ei manifestări, Gunele sau caracteristicile materiei haotice, au început să se dezechilibreze datorită însăși îndepărtării de voința supremă. Din această cauză s-au creat legi și legi, pentru a conduce acele ordini de lumi și tot ceea ce în ele a fost generat.
    Aceste Legi au devenit, spre nefericirea Pistis Sophiei (Sufletul Uman), influențe (pozitive sau negative) de diferite feluri și bariere care au rămas stabilite și care devin în consecință spații de recucerit și probe de depășit pentru Pistis Sophia în traiectoria ei inițiatică. Fără îndoială, odată căzută în nenorocire, odată ce devine prizoniera tuturor Legilor, Pistis Sophia poartă caracteristicile propriei materii cosmice total dezechilibrate.
    1. Rajas- Acțiune egoică; 2. Tamas- Pasivitate egoică
    Astfel Guna Rayasică se transformă în acțiune egoică (în locul acțiunii FIINȚEI), Guna Tamasică se convertește în non acțiunea eului sau egoului animal (adică în lenea și respingerea acțiunii FIINȚEI) iar Guna Sattvică va dispare și cu ea va dispare de asemenea echilibrul animic. Această dezordine se transformă în cauza comună a tuturor suferințelor omului pe pământ și contribuie la întărirea întregului amestec psihic care o întemnițează și o biciuește în mod constant pe Pistis Sophia.
    Marele filozof și profesor al Universității din Sorbona, Serge Hutin, declară în opusculul său intitulat "GNOSTICII" lucruri ca și acestea:
    “Întemnițat, aruncat într-o lume inferioară și răuvoitoare, gnosticul se simte abandonat în deșert și dezolare, victimă a unei imense și teribile singurățăți; aspiră în mod disperat la un dincolo de lume, la un tărâm pe care îl concepe ca și cel al vieții adevărate, al libertății și al plenitudinii. Suntem, iar acesta este unul dintre cuvintele cheie ale Gnozei, străini de lume și lumea ne este străină (étranger). Gnosticul descoperă că datorită esenței sale originare aparține unei lumi de dincolo și rasei (génos) Aleșilor sau Celor de Neclintit, ființelor superioare, hipercosmice. Dacă se simte în afara țării sale, exilat pe lumea pământească, este pentru că simte nostalgia sfâșietoare față de patria originară de unde a căzut”.
    Neliniștile sufletului
    Această auto-izolare animică a lăsat, potrivit Gnozei, sufletul oamenilor incapabil pentru a înțelege misterele divine și l-a redus la marionetă controlată așadar de acești monștrii diabolici (eurile, egourile). În acest fel a cunoscut omul durerea și moartea, iar condiția sa, începând de atunci, a fost cea de sclav al Legilor Divine care îl pedepsește de eternități.
    Potrivit Evangheliilor Gnostice, înainte de căderea îngerilor, Pistis Sophia se bucura de o splendoare originară, iar lăcașul ei era Pleroma, un Aeon în care Lumina nu se mistuiește niciodată. Acest Aeon este parte din elevații Aeoni care constituie Absolutul gnosticilor.
    Filozoful și V.M. Samael Aun Weor, ne descrie pe scurt aceste regiuni ultra-sacre în acest fel:
    Absolutul este căminul nostru adevărat de unde într-o zi ieșim și unde într-o zi ne vom reîntoarce îmbrăcați cu tunica Maeștrilor Cosmosului. Acolo vom trăi infinit de fericiți, în mijlocul puternicei înțelepciuni a tenebrelor superioare (să se înțeleagă acest lucru din urmă ca și extragerea pe care o face sufletul din cunoașterea pe care i-o dă păcatul, cu depășirea corespunzătoare a acestuia prin intermediul purificării).
    Călătoria până la Regatul Tatălui
    În asemenea regiuni de manifestare divină, spune Gnoza, există doar unica Lege, care nu e alta decât cea a Tatălui Atotputernic (Tată Etern Cosmic Comun) și, în consecință, guvernează doar fericirea supremă care cuprinde totul.
    În acest Ocean de Lumină, totdeauna potrivit Gnozei, materia este lipsită de păcate și din acest motiv guvernează ordinea, echilibrul total, pacea eternă etc.
    În secolul trecut (secolul XX) restauratorul Gnozei eterne, V.M. Samael Aun Weor, a creat, bazându-se pe propriile trăiri și investigații, un corp de doctrină care dezvăluie toate misterele legate de eliberarea materialului animic al umanității. Acest corp de doctrină cuprinde nu doar o dialectică constituită din mai mult de șaptezeci de opere și optsute de conferințe dictate adepților sau discipolilor săi, ci, în plus, o didactică extraordinară care permite ființei umane să realizeze în sine însuși sus-numita REVOLUTIE INTERIOARĂ.
    Extras din cartea “OMUL, LEGILE ȘI ABSOLUTUL” de OSCAR UZCÁTEGUI (V.M. Kwen Khan)
    V.M. Samael Aun Weor

    Originile Kabalei

    Originile Kabalei, a spus cu destulă dreptate Maestrul Samael Aun Weor, se pierd în noaptea înspăimântătoare a tuturor veacurilor”, de vreme ce Universul în care trăim şi ne desfăşurăm a fost făcut pe baza Măsurilor Kabalistice relaţionate cu NumărulGreutatea şi Măsura, cu care a fost elaborată ecuaţia existenţială a acestei Zile Cosmice sau Mahamvantara.
    Tatăl Etern Cosmic Comun şi Înţelepţii Cosmocratori Planetari, spune tradiţia ce datează de la începutul timpurilor, au cântat silabele Kabalei Cosmogonice, făcând ca Creaţia să se cristalizeze şi să coboare din cele mai înalte Dimensiuni Superioare ale spaţiului până în Lumea Tridimensională Euclidiană. Inteligenţele Divine au înregistrat acel eveniment cosmic în simboluri şi astfel s-a născut Kabala Simbolică. Aceasta de asemenea a fost percepută de către Preceptorii Umanităţii şi ei au explicat-o oamenilor doritori să-şi cunoască originile, dând naştere în acest fel Kabalei Ceremoniale care prin intermediul Kabalei Rituale a repetat, mileniu după mileniu, formula sacră ce conţine sinteza Puterii Magice pentru ca aceia care vor ajunge s-o dobândească să poată să fie din nou chipul şi asemănarea Creatorului sau, ceea ce este acelaşi lucru, să se întoarcă la punctul de plecare originar.
    Kabala, ne spune eminentul autor al acestei opere, este un cuvânt care în sine însuşi deja ascunde o Învăţătură Divină, citit în mod invers. Astfel obţinem: LABAKA, termen care spaniolizat în mod corect dă naştere (apelând la KabalaFonetică) la: LA VACA sau imagine reprezentativă a Dumnezeului Mamă prezent în toate străvechile civilizaţii ce au vorbit posterităţii despre grandioasa lor Vârstă de Aur în care avuseseră o dezvoltare transcendentală.
    kabala - Hator
    În mod cert, Binecuvântata Zeiţă Mamă a Universului (reprezentată de toate Concepţiile Imaculate ale diferitelor Teologii ce au existat în lumea noastră) este sintetizată în Înţelepciunea lui Hermes şi a tuturor acelora care au călcat cu adevărat în Amfiteatrul Ştiinţei tuturor realizărilor marcante. Ea, Eternul Feminin Divin, păstrează în pântecele ei cheia Eliberării, şi cu deplină dreptate Egiptenii au adăugat maxima sacră ce a însoţit-o pe Zeiţa Mamă a Nilului în toată traiectoria sau manifestarea sa celestă: „EU SUNT CEA CARE A FOST MEREU, CARE ESTE, ŞI CARE VA FI MEREU, CĂREIA NICI UN MURITOR NU I-A RIDICAT VĂLUL”
    Pentru a învăţa Arcanele Înţelepciunii secolelor este necesar să ajungem să fim din nou copii, şi unicul mod de a reuşi aceasta este prin intermediul regenerării umane care trebuie să includă exercitarea Castităţii Ştiinţifice, Rafinamentul Psihologic sau Moartea Eului Animalic şi constanta aplicare a Sacrificiului dezinteresat pentru fratele nostru, omul. În acest mod vom trezi treptat în anatomia noastră ocultă şi vizibilă, Sensibilitatea, ce odinioară era motorul faptelor noastre, al gândurilor şi sentimentelor şi care ne făcea copii fericiţi în aurora timpurilor, dezmierdaţi de cunoaşterea şi frumuseţea lui Isis, Paula, Sofia, Isthar, Astarté, Cibele, Rea, Maria, Shakty, Aka, Demetra, Coatlicue sau oricare ar fi fost numele său în secretul Templului, în mijlocul tămâii, tăcerii şi rugăciunii.
    „Dumnezeu ca tată este Înţelepciune, Dumnezeu ca mamă este Iubire”, a spus Hermes Trismegistul din sălaşul său ocult din nisipurile deşertului ce încă-i recită neostenit numele. A fost chiar Hermes cel care a spus de asemenea: „Îţi dau Iubire, în care se află cuprins Summum-ul Înţelepciunii”. Şi nu există Religie mai elevată decât Iubirea, extinzând termenul dincolo de sentimentalisme şi pasiuni omeneşti, şi înrădăcinându-l cu exigenţele Drumului Secret ce face din Iubire a morţii soră.
    „IUBIRE ESTE LEGE, DAR IUBIRE CONŞTIENTĂ”, ne subliniază Hierofantul Misterelor Egiptene, Samael Aun Weor, şi cu această avertizare îşi începe idilica evanghelie ce-şi află în acest tratat una din cele mai elevate culmi. Nimeni vreodată nu a dezvăluit atât de clar şi în acelaşi timp încântător, enigmaticele Arcane ale Cărţii lui Thot, din vremurile în care Îngerul Metraton, reîncarnat în profetul Enoh, şi-a scris grandioasa „Geneză” care, asemenea unei hărţi de o incalculabilă valoare, marchează ruta Oamenilor Solari care doresc să se piardă în profunzimile Spaţiului Abstract Absolut. „După Enoh, spune tradiţia, Drumul Secret ce-i conducea pe Oameni la Sălaşul lor Celest s-a pierdut” şi niciodată nu s-a reuşit să se mai găsească în această Vârstă Neagră sau Kali-Yuga în care trăim.
    Pentru a reconstrui Calea Ermetică sau Calea Eliberării, a fost atunci necesar, sosind sfârşitul acestei rase actuale ce agonizează fără să-şi dea măcar seama de aceasta, trimiterea unui Avatara sau Mesager al Zeilor Pleromei, pentru a le arăta bărbaţilor şi femeilor cu inimă pură şi nobilă, drumul de întoarcere, cărarea luminoasă de care s-a îndepărtat specia umană atunci când a rămas subjugată din cauza neascultătoarei ingerări a fructului interzis.
    Samael Aun Weor (Verb Divin şi Justiţie a lui Dumnezeu conform Kabalei Fonetice) dezvăluie cu o uluitoare minuţiozitate toate înţelesurile Arcanelor în care a fost sculptată Ştiinţa Faraonilor. Utilizând exactitudinea termenului şi investigarea riguroasă ca chezăşie a expunerilor sale, TAROT ŞI KABALĂ se înalţă deasupra mareei cunoaşterii umane ca un far călăuză a Spiritelor Îndrăzneţe ce năzuiesc cu ardoare să atingă celălalt mal, adică Eternitatea ca sălaş veşnic.
    Kabala care se arată aici, cerea în ţara arsă de soare a lui Kem, în Egiptul Antic, mulţi ani de disciplină şi jurăminte de tăcere, înainte de a începe abc-ul acestei Sacre Ştiinţe. Azi o primeşti în mâinile tale ca un act de Îndurare Divină a Zeilor faţă de oameni, cei dintâi ştiind momentul teribil ce îi aşteaptă pe cei din urmă. „Este vorba, spunea Samael Aun Weor, de a salva de la inec (omenirea actuală), măcar pălăria sa (cel puţin câţiva)”. Şi cheile saltului final ce-i aşează pe oameni în sânul nemuririi le-au deţinut doar câţiva ştiutori ai faptului că Dumnezeu nu are fii preferaţi, dar are fii ce îl preferă. De aceea Kabirii au spus mereu: „Din o mie care mă caută doar unul mă găseşte, din o mie care mă găsesc doar unul mă urmează, din o mie care mă urmează doar unul este al meu”. Ai putea fi tu, dornic cititor, unul dintre ei?…
    Portae Lucis - Kabala
    Teosofii vorbesc de Planuri şi Sub-Planuri şi acestea sunt ceiZece Sephiroţi. Zece Emanaţii ale Eternei Mame Spaţiu, Zece Valuri ce servesc de Fundament Marii Mame.
    Cele Şapte Planete ale Sistemului Solar sunt cei Şapte Sephiroţi iar Triunul Soare Spiritual este Coroana Sephirotică. Aceşti Sephiroţi trăiesc şi palpită în interiorul Conştiinţei noastre şi trebuie să învăţăm să-i mânuim şi să-i combinăm în minunatul laborator al Universului nostru interior. Graţie Sephiroţilor cineva se poate transforma în Om; există de asemenea Sephire; aşa cum există Ioni Pozitivi, există Ioni Negativi.
    Avem nevoie să realizăm aceşti Zece Sephiroţi pentru că se află aici cu noi, aici şi acum. Aceşti Zece Sephiroţi realizaţi într-un individ, îl preschimbă într-un Auto-Realizat, par pietre preţioase incrustate, este ceva minunat.
    Coroana Sephirotică este formată din KetherHokmah şiBinah; trebuie înţeles fundamentul acestor trei Sephiroţi.
    Borgognone Incoronarea Fecioarei - Kabala
    KETHER: Este Bătrânul Zilelor, Ocultul ocultului, Bunătatea bunătăţilor, are 31 de bucle iar barba sa 13 şuviţe, 13 simbolizează Verbul, Cuvântul. Despre el s-au spus minunăţii, cineva poate să se întâlnească cu el prin intermediul Samadhi-ului (Extaz) pentru a primi ordinele sale. El este Milă Infinită, Înţelepciune Integrală.
    HOKMAH: Este Cristosul, este Iubire. Cristos aşteaptă ca discipolul într-o zi să lucreze în a Noua Sferă şi îl pregăteşte cu infinită iubire. Instructorul lumii este Iubire.
    BINAH: Spiritul Sfânt, Putere Ignică. Un Hierofant a trebuit să vindece o femeie nebună şi a reuşit vindecarea ei; Hierofantul a cerut bani cu împrumut familiei bolnavei. Ulterior, el s-a întâlnit cu Spiritul Sfânt, care a luat forma unui porumbel alb, Hierofantul îl întrebă dacă merge bine iar Spiritul Sfânt îi răspunse că merge rău; „Eu sunt cel ce vindecă”, îi spuse; în această situaţie Maestrul trebui să înapoieze banii. Dacă cineva are puterea de a vindeca şi acceptă bani pentru aceasta, comite un delict foarte grav.
    În Lumile Interne se vorbeşte mult în Kabală, trebuie să ştim să însumăm în Numere Kabalistice, dacă un Maestru este întrebat „Cât timp voi trăi ?”, el va răspunde în numere.
    Scopul studierii Kabalei este de a ne face apţi în Lumile Superioare. De exemplu, un Iniţiat a cerut într-o anumită ocazie Clarviziunea, intern îi răspunseră: „se va face în 8 zile”. Cel care nu ştie se întoarce la Corpul Fizic şi crede că peste 8 zile, dacă azi de exemplu este miercuri, miercurea viitoare va fi un clarvăzător. În realitate „8” este Numărul lui Iov, şi îi indicau să aibă răbdare. Cel ce nu ştie rămâne descumpănit în Lumile Interne, Kabala este de bază pentru a înţelege limbajul acestor lumi.
    Este evident că studiile kabalistice trebuie să fie însoţite de munca asupra noastră înşine, trebuie să devenim Conştienţi de aceste studii, întrucât dacă rămân în intelect, când murim se pierd, însă dacă ne facem Conştienţi de ele, se manifestă încă din copilărie.
    (Text extras din „Tarot şi Kabala” scrisa de Samael aun Weor)

    Izvoarele Kabalei

    KABALA - Etimologie şi Accepţiuni

    Cuvântul „kabala” poate proveni, după anumiţi cercetători, din ebraică: „QUEBIL” sau din caldeeană:„KABBALAH”.
    Dacă îl considerăm de provenienţă iudaică atunci se referă în principal la aspectul în care a ajuns să fie acceptat în Europa Medievală: INTERPRETARE, dar dacă cuvântul provine din Caldeeană atunci Kabala se defineşte ca o ŞTIINŢĂ MAGICĂ sau o ŞTIINŢĂ A MAGIEI.
    Izvoarele Kabalei - Înţelept, Kabala
    Referindu-ne la accepţiunea de INTERPRETARE apare natural intrebarea: Interpretare a ce? În Gnoză, prin analizele kabalistice putem să studiem orice text din orice curent religios, pentru că toate religiile sunt făcute printr-un etalon de măsură, care este Kabala. După cum se poate observa, în toate textele religioase, se vorbeşte de simboluri, de cuvinte magice, denumere şi toate acestea se încadrează în diferitele curente aleKabalei. Este adevărat că în timpul Evului Mediu mulţi dintrerabinii evrei au fost esoterişti şi atunci ei erau consideraţi cei mai capabili de a interpreta pasajele obscure din cărţile cele mai dificil de interpretat, mai ales din Vechiul Testament. Tot ceea ce ţine de Deuteronom, Levitic, Geneza, Exod, Numeri toate aceste capitole, oamenii le interpretează ad literam şi dacă le interpretează aşa, nu au nicio semnificaţie.
    Abordând accepţiunea de ŞTIINŢĂ A MAGIEI, vorbim despre o colecţie de învăţături ezoterice şi practici mistice, incluzând nume sacre, invocaţii, numerologie, elemente ceromoniale si magice.
    Ambele rădăcini aduse în discuţie au aceeaşi traducere, semnificând TRADIŢIE. Se ştie că Biblia are pasaje obscure care necesită o interpretare, o clarificare; această interpretare, în cadrul bisericii, face parte din TRADIŢIE.
    Conform tradiţiei Kabaliste, invăţăturile erau transmise prin viu grai de Patriarhii evrei, Profeţi şi Înţelepţi (Avot în ebraică) cu eventualitatea ca ulterior să fie întreţesute în scrierile şi cultura religioasă ebraică. Din acest punct de vedere, kabala era, în jurul secolului X î.Hr., o învăţătura deschisă, practicată de peste un million de persoane în vechiul Israel, deşi există puţine dovezi istorice obiective care să spijine această teză. Cuceririle străine au împins conducerea spirituală ebraică a timpului, Sinedriul (Sanhedrin), să ascundă această cunoaştere şi să o facă secretă, temându-se că ar putea fi folosită în mod greşit dacă nu ar ajunge pe mâini bune. Liderii Sinedriului erau de asemenea îngrijoraţi că practicarea Kabalei de către evreii deportaţi în urma cuceririlor (diaspora), nesupravegheată şi neghidată de către maeştri, ar putea să-l ducă pe practicant pe căi interzise şi la o practică greşită. Ca rezultat, Kabala a devenit secretă, interzisă şi ezoterică pentru Iudaism timp de două milenii şi jumătate.
    Observăm astfel cele două sfere ale Tezaurului Credinţei Ebraice: învăţătura scrisă (în special texele asociate cu Biblia Ebraică – parte din Vechiul Testament al Bibliei Creştine) şi tradiţia orală (învăţătura Kabalistă).

    KABALA - Izvoare Scrise

    Două cărţi au fost mentorii Kabaliştilor: SEPHER YETZIRAH şi SEPHER HA ZOHAR. Prima este numită: CARTEA CREAŢIEI, a doua este numită: CARTEA SPLENDORILOR. Se presupune că ar fi fost scrise în jurul secolelor XII şi XIII, dar culeg tradiţii care îşi au rădăcina într-o altă carte, mai veche, numită MISHNA.

    MISHNA

    Mishna - Izvoarele Kabalei, Kabala
    Este o codificare care se sprijină pe legea scrisă, orală şi pe tradiţia sau deciziile şcolilor iudaice. Este prima compilaţie care s-a făcut din toată tradiţia evreiască. Scrisă in Neoebraică, se consideră că a fost realizată in primele secole ale erei noastre, dar evident facând referiri la tradiţii evreieşti de dinainte de Cristos. Există trei variante ale ei:MISHNA TALMUD-ului din Babilonia, cea a TALMUD-ului din Ierusalim şi MISHNA LIBERĂ. Însă conţinutul celor trei este acelaşi.
    A fost redactată prima dată în jurul anul 200 e.n. de către rabinul Yehudah Ha-Nasi (Preşedintele Iuda). Este considerată prima lucrare importantă a Iudaismului Rabinicşi este o sursă majoră de texte religioase rabinice.
    În credinţa tradiţională ebraică, Legea orală (Torah Orală) era o tradiţie nescrisă care fusese dată de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, care lămurea partea scrisă din Lege (Torah), dar care nu era încorporată în textul său.
    MISHNA actuală se divide în şase ordine (Sedarim) fiecare cuprinzând între 7 şi 12 trate, în total şaizecişitrei de tratate (Masechtot), acestea se împart la rândul lor în 524 de capitole (Perakim) şi acestea în paragrafe doctrinare sau versete (Mishnayot).
    Cuvântul mishnah (plural: mishnayot) poate de asemnea să indice un sigur paragraf al operei în sine, adică cea mai mică structură din MISHNA. Astfel, un număr de mishnayot alcătuiesc un perek (capitol), un număr de perakim(capitole) compun un masechet (tratat), iar un număr de masechtot (tratate) formează un seder (ordin); termenul Shas(un acronim pentru Shisha Sedarim – „cele şase ordine”) poate referi întreaga MISHNA.
    Cele şase ordine sunt după cum urmează:
    1. Primul Ordin: Zeraim („Seminţe”) 11 tratate. Se ocupă cu legi agricole şi rugaciuni; 
    2. Al doilea Ordin: Moed („Festival”) 12 tratate. Acesta aparţine legilor Sabatului şi Festivalurilor;
    3. Al treilea Ordin: Nashim („Femeie”) 7 tratate. În legătură cu căsătoria şi divorţul;
    4. Al patrulea Ordin: Nezikin („Stricăciuni”) 10 tratate. Se ocupă cu legea civilă şi penală;
    5. Al cincelea Ordin: Kadoshim („Lucruri Sfinte”) 11 tratate. Acesta vorbeşte despre sacrificări ritualistice, despre Templu şi legi legate de dietă;
    6. Al şaselea Ordin: Tohorot („Purităţi”) 12 trate. Acesta aparţine legilor purităţii şi impurităţii, incluzând lucruri despre impuritatea morţilor, legi despre ritualul purităţii pentru preoţi (cohanim), legile „purităţii familiei” (legi menstruale şi sexuale) şi altele.
    În fiecare ordin (cu excepţia Zeraim-ului) tratatele sunt aranjate de la cel mai mare la cel mai mic, în funcţie de numărul de capitole.

    GEMARA

    Gemara - Izvoarele Kabalei, Kabala
    Începând de la suprimarea Patriarhatului din Tiberiade, între secolele I şi II e.n., şcolile rabinice au început să se închidă, rezultând o mutare a elitei spirituale ebraice şi a tradiţiei rabinice spre zona Mesopotamiei. La finalul secolului II au început să dobândească înaltă elevare şi autoritate şcolile mistice din Sura şiPumbedita (Babilonia). Şcolile Mesopotamiene au cerut pentru ele întrega autoritate doctrinară şi juridică. Conducătorii acestor şcoli erau numiţiGaonimi.
    Discipolii veneau din toate părţile pentru a-i asculta timp de câteva luni pe Rabini, care făceau comentarii în special despre MISHNA. Compilarea tuturor acestor comentarii despre MISHNA a fost denumită GEMARA, fiind considerată complementul MISHNEI şi rezultatul muncii maeştrilor dinTiberiade şi din Babilonia.
    În GEMARA sunt comentarii juridice, subiecte ritualistice şi liturgice. Acestea din urmă cuprindeau tot felul de teme: reţete medicale (simbolice), geografie, istorie, legende (iniţiatice), fabule, ghicitori, enigme, exemple, anecdote, experimente etc. În definitiv, se face gală de o mare subtilitate ezoterică. De asemenea, Astronomia, în special în aplicaţiile ei cronologice şi calendaristice, avea o mare importanţă în aceste studii şi discuţii.

    TORAH

    Este Legea şi desemnează cele cinci cărţi ale lui Moise sau Pentateuhul (penta=cinci, teuho=text), iar prin extensie întregul ansamblu al Bibliei Iudaice.
    Torah - Izvoarele Kabalei, Kabala
    Etimologic pare să indice un răspuns divin; în general şi dat fiind că răspunsurile divine erau comunicate prin preoţi, ajunge să însemne instruire preoţească.
    Deşi TORAH-ul conţine legislaţie, a-l traduce simplu prin „Lege” înseamnă a-l minimiza. Cel mai bun echivalent ar fi„instruire” sau „revelare” (a lui Dumnezeu). I se dă numele de SEPHER TORAH exemplarului din pergament care conţine Pentateuhul. Acesta este copiat de mână de scribi titraţi care au o deosebită grijă la grafie şi este utilizat în Sinagogi, în special în reuniunile liturgice de Sâmbăta (Sabatul). Dacă la redactare un singur caracter este greşit se aruncă întreg pergamentul, iar terminarea copierii unui exemplar este sărbătorită şi considerată un eveniment deosebit.

    TALMUD

    Talmud - Izvoarele Kabalei, Kabala
    Unirea MISHNEI cu GEMARA formează ceea ce este cunoscut caTALMUD. Acesta este corpul de doctrină sau codul Sinagogii care se explică şi se completează prin intermediul TORAH-ului, ajungând chiar să-l înlocuiască. Pentru iudeii autentici, adevăratul sens al TORAH-ului, cel puţin în partea ritualistică, este conţinut înTALMUD. Este rodul a cinci secole de Învăţătură Rabinică în şcolile din Palestina şi Babilonia.
    Este o operă de profesori şi doctori (în învăţătura rabinică). Se încearcă să se înveţe şi să se arate doctrina tradiţională şi nu să se construiască o nouă doctrină, chiar dacă rezultatul îl putem considera ca fiind o doctrină mai complexă. Limba utilizată la redactarea generală este ebraica şi aramaica mai mult sau mai puţin evoluată.
    TALMUD-ul este codul inefabil şi pastrătorul întregului adevăr alIudaismului Rabinic. Opera talmudică este completată de câteva scurte opere de comentarii biblice organizate în tratate independente cu un caracter religios distinct.

    TALMUD YERUSHALMI (TALMUD-UL DIN IERUSALIM)

    Pagina din Talmudul din Ierusalim - Izvoarele Kabalei, Kabala
    A fost pregatit în centrele palestiniene din SeforisTiberiade şi Cezarea. Este scris in ebraică şi anumite părţi într-o aramaică asemănătoare cu cea din cărţile lui Daniel şi Ezra. Autorul lui este Rabinul Yohanan (199-279) conducătorul academiei din Tiberiade. Cu toate acestea, redactarea definitivă s-a realizat în secolul IV.

    TALMUD BAVLI (TALMUD-UL DIN BABILONIA)

    Conţine învăţăturile date în SuraPumbedita şi Nehardea în Babilonia. Este scris de asemenea în ebraică şi aramaică apropiată de siriacă. L-a redactat aproape în întregime rabinul Asi, a fost terminat în 499 de Ravina şi completat la începutul secolului VI de cei numiţi Saboraim (opinanţi).
    O copie (aproape) completă a Talmudului din Babilonia, Kabala
    TALMUD-ul din Babilonia cuprinde un secol în plus faţă de cel din Ierusalim şi este de cinci ori mai voluminos, fiind cel mai important dintre cele două şi este considerat reprezentantul indiscutabil al Tradiţiei Rabinice. Diferenţele dintre cele două TALMUD-uri se găsesc în diferiteleGEMARA. Temele sunt tratate în formă „mai completă” şi mai profundă. Împreună cu Biblia, este autoritatea recunoscută în domeniul religios al iudaismului. A fost obiectul a numeroase comentarii, cele celebre sunt cele ale unui rabin francez din Troyes, numit Shlomo Yitzhaqi (cunoscut mai bine după acronimul Rashi) (1040-1105); de asemenea sunt faimoase adnotările denumite „Tosafiste”, ai căror autori au fost majoritatea discipoli ai lui Rashi(numiţi Tosafişti).
    Cele doua TALMUD-uri au fost tipărite pentru prima data în Veneţia de către Daniel F. Bomberg, cel din Babilonia, între 1520-1523, iar cel din Ierusalim, între 1523-1524, primul cu comentariile lui Rashi şi cu Tosafistele, iar al doilea fără comentarii. Ediţiile posterioare au conservat în general paginaţia primelor. TALMUD-ul a fost acuzat de a ataca creştinismul şi de a predica o morală periculoasă. Au existat controverse publice şi chiar solemne (Paris 1242), în carerabinii respingeau falsele interpretări, dar care s-au finalizat cu interzicerea studierii TALMUD-ului şi confiscarea şi distrugerea exemplarelor textului. În secolul XV, un erudit german, creştin, Reuchlin, nu doar că a apărat cu înflăcărareTALMUD-ul, dar a şi promovat studiul scrierilor ebraice.

    ZOHAR (Sepher Ha Zohar)

    Zohar - Izvoarele Kabalei
    Izvoarele ZOHAR-ului se întâlnesc în fundamentele înţelepciunii iudaice:PentateuhulProfeţiiDanielcartea lui EnochApocalipsaTalmudinul, (Mishna,Gemara şi Haggada), Midrashim,literatura Gaonitică şi cele două cărţi care l-au precedat în speculaţia Kabalistică:Sepher Yezirah şi Sepher Bahir.
    Manuscrisul ZOHAR-ului trebuie că şi-a primit sigiliul final în Peninsula IbericăSpaniolă. Conţine multe elemente religioase care trebuie să fi fost introduse de către rabini din timpuri posterioare creaţiei sale. De asemenea, se menţionează invenţii posterioare datei presupuse pentru prima sa redactare, de exemplu punctuaţia.
    Deşi datele istorice exacte cu privire la originea ZOHAR-ului sunt obscure şi controversate, se acceptă faptul că rabinul Moise din Leon (1250-1305), mistic spaniol, l-a scos la lumină la finalul secolului XIII.
    Exista credinţa că ZOHAR-ul a fost adus pe pământ de îngeri cu misiunea de a-i instrui şi învăţa pe oameni, deoarece îşi pierduseră nobleţea originară şi splendoarea.
    Se presupune că ZOHAR-ul revelează secretele lui Dumnezeu şi ale Creaţiei sub formă de comentarii asupra Scripturilor, dezvăluind în acelaşi timp şi lucrurile privitoare la Spiritul Omenesc. Manuscrisul a fost scris în aramaică şi se caracterizează prin diversitatea stilului său, care uneori ne aduce aminte de tonul inocent şi autoritar al Bibliei, în unele din pasajele sale mai vechi, iar în altele manifestă spiritul noilor descoperiri ale Evului Mediu.
    Metoda de desfăşurare a ZOHAR-ului este prin discursuri, istorii şi monologuri prin care se interpretează sentinţelePentateuhului, ale Cântării Cântarilor şi ale Cărţii lui Ruth. În general, o mare parte a textelor din ZOHAR nu au titluri. Acelea care poartă un titlu constituie fragmente independente de lungimi foarte diferite.